In ultimul timp tot auzim expresia "nivelul de stres". Al cui o fi el nu prea mai conteaza, dar daca e vorba despre nivelul de stres atunci e treaba serioasa.
Tot vorbeam cu prietenul si colegul Mihai (care are in spate niste studii si experienta legate de chestiunile astea cu psiho-socio-para-terapeuto-intelegeti voi) care e treaba asta cu stresul, cu nivelul de stres, daca sunt sau nu oamenii stresati si ce efecte are stresul. Si vorbind ne-am dat seama ca toti ne plangem de stres dar cand vine vorba sa facem ceva pentru a-l combate sau macar pentru a-l controla...pauza. "Pai ce sa fac? Asta e ritmul." Pe de-o parte asa este realitatea, pe de alta, insa, exista o solutie care depinde, bineinteles, de fiecare dintre noi. daca noi vrem sa ne fie bine, atunci cine...?
Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa zic, va redau aici cuvintele expertului:
"Trebuie sa recunosc ca a fost o situatie de stres sa scriu un articol despre stres! Dar a fost foarte bine. Cum asa? Pai sa va povestesc ce mi s-a intamplat mai demult. Scriam un articol si eram extraordinar de stresat: termen limita de predare foare apropiat, lipsa de inspiratie in acel moment, ce mai, simteam cum tensiunea datorata importantei pe care o acordam acelui articol ma coplesea. Si, dupa ce cu mult efort am reusit sa il inchei, m-am „aruncat” in unele activitati care m-au relaxat complet. Foarte bine s-ar putea spune! Dar, realitatea e mai „tare ca filmul”. Astfel, totul ar fi fost minunat daca, in „disperarea” mea de a scapa total si definitiv de stres nu as fi uitat sa il si trimit celui ce il solicitase, sau macar sa il fi copiat pe un stick, o discheta. Atunci mi-am dat seama, in mod direct, ca un anumit nivel de stres este chiar necesar. Pe calea experientei directe am trait ceea ce stiintific se numeste eustres si distres, adica stresul „bun” si stresul „rau”. Cum adica stres bun, exista asa ceva? Asa se pare si pe scurt poate fi definit ca reactia de apararea si adaptare complexa a organismului la agenti stresori externi si interni, reactie posibila atunci cand acestia se manifesta intre anumite limite. De obicei somnul suficient si un stil de viata armonios sunt suficiente pentru a ne recupera si a face fata acestui „tip de stres”. Pai si stresul rau? Ceea ce se „ascunde” sub acest nume acopera o gama mai larga de situatii. De exemplu atunci cand agentul stresor persista pentru mai mult timp, cand are o intensitatea prea mare sau cand resursele energetice ale organismului sunt slabite, mecanismele de adaptare si regenerare nu mai fac fata si pot aparea simptome si apoi boli psihosomatice.
Invatamintele pe care le-am extras din intamplare de mai sus m-au indrumat sa studiez ceva mai mult despre stres si sa practic diverse metode de a-l preveni si a-l reduce. A elimina stresul sau a lupta impotriva lui sunt doua atitudini la fel de nerealiste. Pe de o parte stresul nu poate fi eliminat iar pe de alta parte a lupta impotriva lui, mai ales cu indarjire, este o situatie care amplifica nivelul general de stres in loc sa il diminueze. Prevenirea si reducerea stresului sunt doua notiuni ce contureaza eforturile si interesul meu in domeniu stresului.
Cum se poate face asta? Cu siguranta in nenumarate feluri! Intr-un anumit sens, fiecare isi gaseste mecanismele necesare pentru reducerea nivelului de stres: unii asculta muzica, alti fac o plimbare, picteaza, alearga etc. Insa, de multe ori, mecanismele pe care ni le-am elaborat cedeaza si nu mai fac fata situatiilor generatoare de stres cu care ne confruntam in viata de zi cu zi. Si atunci e bine sa ne gasim un alt mod de a reduce stres-ul si sa le alternam cu cele deja stiute. Sau uitam sa le folosim pe cele uzuale, sau nu avem timp sau situatie nu mai poate fi „rezolvata” astfel...si lista poate continua.
Doar „tensiunea” optima intre efort si relaxare, intre pauza si actiune ne permite sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa imbinam armonios eforturile noastre din sfera sociala cu cele din cea personala, sa gasim acea „cale de mijloc” intre materie si spirit, intre necesitatile de materiale si cele spirituale. Sa nu uitam ca modul natural de functionare al organismului presupune activitate fizica sau intelectuala si apoi pauza, relaxare. Priviti natura si veti gasi aceast curs al vietii pretutindeni. "Ideea e simpla pana la urma. Ca orice lucru, natural si normal, si stresul face parte din viata nostra. Mai are putin si devine un fel de constiinta a noastra, ne insoteste la tot pasul si are grija sa ne reaminteasca in fiecare secunda tot felul de lucruri.
Pana la urma stresul este bun. Cand deja devine "stresant" trebuie sa il combatem, sau macar sa il controlam
Pentru asta organizam sesiunile de "Stress Management".
www.officeinsights.ro
